“Lasă-mi, toamnă, pomii verzi!”
Sau nu. Căci se vor face ei verzi când le-o veni timpul. 🙂
Fiecare anotimp are frumuseţile lui. Mereu îmi spun că natura pictează pentru noi şi tot ce trebuie să facem este să privim şi să ne bucurăm. 
Explozia de culori a naturii în perioada toamnei mă încântă de fiecare dată. Atunci când vine frigul, la mine apare şi o stare de amorţeală, dar de cele mai multe ori mă mobilizez şi încerc să profit când am weekend-uri libere pentru a fugi în natura din ‘apropierea casei’.
Ador marea şi nu m-aş sătura de ea vreodată, dar Dobrogea e minunată şi nu e doar despre mare, ori deltă. În această regiune din România se întâlneşte cea mai mare varietate de relief.
Pe lângă toate cetăţile antice, peşterile, dealurile sau câmpiile ce trebuie vizitate cu desăvârşire, există şi munţi. Da da, cei mai bătrâni munţi ai României. Munţii Măcin aparţin de Munţii Dobrogei şi se află în nordul regiunii, iar cel mai înalt punct este Vârful Ţuţuiatu (467 m).
Este singurul loc din Europa unde pot fi întâlnite în acelaşi timp ecosistemele caracteristice stepei pontico-balcanice, pădurile submediteraneene şi balcanice. Aici se regăsesc roci vechi de sute de milioane de ani, iar fauna, vegetaţia şi flora sunt de-a dreptul impresionante. Mai multe date geografice, aici.
I-am văzut în fiecare anotimp, dar toamna trece peste ei într-un mod absolut încântător. Parcul Naţional Munţii Măcinului se află în judeţul Tulcea, în sud-estul României, iar zona este foarte accesibilă, se poate ajunge uşor cu maşina. Puteţi găsi mai multe informaţii aici, pe pagina de web oficială.
Am plecat din Constanţa la ora 7:30 dimineaţa şi am făcut aproximativ 2h până în localitatea Greci unde am lăsat maşina la poalele munţilor. În centrul localităţii, există un punct de informare turistică, dar dacă te împotmoleşti pe drum, localnicii îţi vor sări în ajutor. Chiar dacă traseul nu este foarte dificil, noi ne-am echipat corespunzător şi am luat la noi provizii.
Potenţialul natural este potrivit pentru toţi iubitorii de natură, iar peisajele sunt de vis în oricare anotimp datorită florei şi faunei sălbatice, regăsindu-se specii rare de plante şi animale.
Cu fiecare urcare, am avut parte de o privelişte fermecătoare. Acest masiv are atribute asemănătoare crestelor Carpaţilor, singura diferenţă este că aici urci brusc de la nivelul câmpiei la cel al culmii.
Până acum, am urmat traseul Ţuţuiatu (triunghi albastru), dar recomand şi traseul Culmea Pricopanului, dar indiferent ce traseu aţi alege, peisajul este de poveste. Cele pe care le-am parcurs eu au fost doar de o singură zi. Nu am stat cu cortul până acum în această zonă, dar se poate campa, ori se găsesc unităţi de cazare foarte uşor în satele din apropiere pentru un weekend ȋntreg.
Traseele sunt de o dificultate redusă spre medie, mai multe informaţii aici şi pot fi făcute chiar şi cu copii.
Nu rataţi Munţii Măcinului dacă sunteţi iubitori de munte!
De pus pe listă:
*Primăvara, pe la începutul lunii mai, este musai să vizitaţi acest parc deoarece în Munţii Măcinului există una dintre cele mai frumoase rezervaţii de bujori sălbatici din ţara noastră, protejată prin lege.
*În apropiere de Măcin se află satul Turcoaia unde se poate vizita lacul Iacobdeal, un lac antropic cu aspect glaciar, unic în România.
*Pentru o experienţă viticolă excepţională, vizitează Podgoria Sarica Niculiţel, una dintre cele mai vechi podgorii din Dobrogea. Mai multe informaţii aici.
*Pentru iubitorii turismului ecvestru, în comuna Cerna din apropierea Munţilor Măcin se află Padocul Cerna, un centru de echitaţie cu cai frumoşi şi blânzi. Ce mi s-a părut mie foarte interesant este că de aici poţi pleca prin pădure şi pe crestele munţilor pe cai şi nu trebuie doar să te învârti într-un ţarc, iar tarifele sunt foarte accesibile.
*Peisajul din patrimoniul natural al Munţii Măcinului poate fi admirat şi de pe bicicletă. Există câteva trasee marcate pentru practicarea cicloturismului.
Încărcaţi-vă cu energie! Urcările, deşi par uşoare, pentru unele persoane poate fi destul de solicitant pentru că pe munţi se regăsesc numeroase formaţiuni spectaculoase şi inedite. În jurul orelor 17:30-18:00, am pornit spre coborâre şi am încheiat traseul bucurându-ne de un apus magic pe aceşti munţi măcinaţi de vreme.
Multe persoane nu ar recomanda traseele în perioada toamnei din cauza condiţiilor meteo. Însă eu am avut noroc de vreme bună, pe ploaie nu m-aş încumeta pentru că nu ar mai fi la fel de relaxant.
P.S.: Există un pericol minor. La baza muntelui, se află o stână de oi aproape de Mănăstirea Izvorul Tămăduirii care este înconjurată de câini. Noi am dat de 7-8 câini, depinde unde începi traseul. Dacă nu-i ademeniţi, toate bune!
În următorul articol, voi scrie tot despre Dobrogea mea frumoasă şi despre comori pe care le-am văzut în această zonă, inclusiv de pe bicicletă.
Care este anotimpul vostru preferat pentru traseele montane si de ce?
Drumuri frumoase tuturor!
”Și munții, ca și apele, ca și omenirea, au vârste deosebite. Unii sunt tineri, abia înălțați, cu creste semețe ce zgârie norii, cu văi proaspete, adânci, de amețești uitându-te în fundul lor. Sunt ca omul în plină vlagă, cu mușchi de oțel, cu mișcările de căprioară, cu privirea surâzătoare, vioaie, plină de speranțe. Sunt și munți bătrâni, peste capul cărora vreme nu de veacuri, ci de sute și mii de veacuri, au curs puhoaiele revărsate din cer. Semeția munților a apus, văile s-au netezit. Așa sunt Munții Măcinului în tinerețea cărora nu existau nici oameni, nici paseri. S-au înălțat, când temelia Carpaților nu era măcar plămădită”. (Ion Simionescu, Între Dunăre şi Mare, 1939)
