Arome orientale ȋn Africa

Marrakech – Partea I

   Călătoresc des. Cel puţin aş vrea să cred acest lucru despre mine, chiar de ar fi să includ aici şi plecările de weekend. Îmi iau dozele de fericire şi libertate din fiecare escapadă, fie ea chiar şi de o zi. Nu îmi permite timpul să părăsesc oraşul pentru foarte multe zile, dar mă mulţumesc şi cu călătorii mai scurte.

   De obicei pentru locurile mai îndepărtate prefer să-mi prelungesc weekendul cu o zi măcar (aleg deseori zilele de vineri), însă acestea pot deveni uneori uşor epuizante. Dar oare poate fi vreo oboseală mai dulce ca cea născută din plăceri şi pasiuni?

   Aleg să călătoresc inteligent de cele mai multe ori [despre ponturile mele de călătorie, aici], iar în afară de drum, pe care îl iau în calcul şi la dus şi la-ntors, sunt locuri pe care doresc să le bifez când ajung undeva. Şi nu mă refer neapărat la obiectivele turistice cele mai importante.

   Ador să mă pierd pe străduţele nepopulate şi să privesc arhitectura caselor (am început să colecţionez ‘ferestre şi uşi’, stay tuned!), alteori să mă ascund prin pieţele de vechituri. Dacă îmi permite vremea, îmi place să mă întind pe pământ străin cu iarbă în parcuri şi doar să privesc cerul. Am învăţat în ultimii ani cum să petrec timp de calitate cu mine şi mă bucur de fiecare moment.

   În anul 2017 în luna mai, mi-am permis o săptămână de concediu. Am părăsit oraşul friguros pentru soare şi am avut parte de una dintre cele mai frumoase vacanţe din viaţa mea. Am ales continentul african şi mai precis, Maroc. Mi-am cumpărat un bilet spre Marrakech şi am decis pentru varianta cu cea mai scurtă escală disponibilă pentru cel mai ieftin zbor, de aproximativ 6h în Milano.

   Am plecat la ora 1 AM din Constanţa cu o cursă transfer spre aeroportul Otopeni. La ora 6 dimineaţa am pornit spre Milano şi apoi am aşteptat în aeroport până la următorul zbor spre Marrakech. [în alt articol o să vă povestesc cât de mult îmi place să călătoresc singură, cât apuc să dorm pe drumuri, ce fac într-un aeroport-tips&tricks].

   După un zbor de aproape 4h, m-am văzut ajunsă pe tărâm marocan. Aeroportul Marrakech Menara arată cumva exotic, cu palmieri foarte înalţi şi cu o arhitectură foarte modernă, ceea ce m-a făcut să-mi rotesc un pic privirea.

   Totul părea că se desfăşoară foarte rapid, însă la controlul paşapoartelor am întâmpinat un mic obstacol. Am ajuns într-un punct unde toată lumea din jur completa formulare cu ceva date de identitate şi mai ales cu adresele şi motivele de şedere în oraş. De obicei sunt o persoană ordonată şi precaută atunci când plec, recunosc că nu caut să cunosc mereu toate detaliile, dar deh, dependenţa de tehnologie m-a păstrat relaxată până la proba contrarie.

   Conexiunea la internet nu m-a ajutat deloc să aflu adresa unde ar fi trebuit să stau, aşa că m-au mutat un metru mai încolo de birou, rugându-mă să descoper ‘misterul adresei’. După 40 minute pierdute în încercări eşuate m-au lăsat să intru legal în ţară după verificări riguroase la bagaje. Doresc să menţionez că sistemul  de securitate mi s-a părut foarte strict, ceea ce mi-a dat o încredere şi siguranţă.

   Ce bine e să ai prieteni buni care te aşteaptă la aeroport! Am pornit în aventură, iar Marrakech este absolut fermecător. Ştiţi cum e atunci când tragi adânc în piept aer de vacanţă? Încercaţi dacă nu. 🙂

   Trebuie neapărat să lăsaţi acasă confortul pentru a putea digera în totalitate această experienţă orientală pentru că oraşul este foarte aglomerat, iar traficul este complet haotic. Mie mi-a prins foarte bine, căci în Marrakech este tipul acela de haos care mă linişteşte.

   Clădirile au o arhitectură impresionantă de culoarea cărămizie şi se potrivesc de minune cu palmierii şi potocalii care se află absolut peste tot în jur. Marrakech nu are clădiri înalte, cea mai înaltă clădire fiind Moscheea Koutubia  care reprezintă şi una dintre cele mai importante atracţii turistice.

   M-a surprins amestecul arhitectural al oraşului care este împărţit în – oraşul vechi cu clădiri istorice şi bazaruri, cu străduţe înguste, colorate şi vânzători ambulanţi şi cel nou, cu clădiri moderne, cluburi, cazinouri şi restaurante de lux . Oricât îmi place să explorez locurile mai puţin cunoscute, de cele mai multe ori aleg să ajung măcar o dată să văd cu ochii mei cele mai importante obiective turistice. Voi povesti curând de ce cred că sunt mai ‘călător’ decât ‘turist’, dat fiind faptul că există o mare distincţie acum între aceşti termeni, dar cu siguranţă am câte ceva din fiecare.

   Mi-am început a doua zi cu un mic dejun marocan absolut savuros, iar până să înceapă să dogorească soarele  am dat o fugă pentru a vizita bine cunoscutele Grădini Majorelle care pe mine cel puţin m-au impresionat. De fel am o pasiune pentru grădinile botanice, însă acestea sunt absolut unice şi ce-i drept, până să ajung aici nu cunoşteam foarte multe despre istoria acestora. În spatele porţilor am regăsit un paradis inspirat din grădinile islamice decorat în culori intense, iar colecţia bogată de plante exotice şi cactuşi este de-a dreptul fascinantă.

   Grădinile au aparţinut marelui pictor Jacques Majorelle care le-a deschis publicului în anul 1947, însă după moartea acestuia, în urma unei vizite a marelui designer Yves Saint Laurent alături de Pierre Bergere, reuşeşte să le achiziţioneze şi să le tranforme într-un loc încântător în inima Oraşului Roşu. În mijlocul grădinii se află o vilă în care a locuit acesta împreună cu partenerul său, iar acum adăposteşte Muzeul de Artă Islamică şi se poate vizita. Aici pare să fie locul perfect pentru a te ascunde de temperaturile ridicate şi pentru a te răcori, căci aleile sunt destul de umbrite.

   După ce mi-am luat porţia de artă şi natură, am ales o după amiază întreagă doar pentru a mă pierde prin Medina. Ideală pentru vacanţa mea a fost perioada de dinaintea Ramadanului pentru a simţi în totalitate atmosfera autentică. Piaţa Jemma El-Fna este locul de adunare al tuturor comercianţilor. Atâtea mirodenii, condimente,  ulei de argan, săpunuri, fructe, haine, bijuterii  şi tot felul de obiecte decorative alături de muzicieni, acrobaţi, dresori de maimuţe  şi îmblânzitori de şerpi creează o atmosferă de poveste.

   Este locul perfect pentru a-ţi negocia cumpărăturile, dar este şi foarte indicat să le apreciezi munca şi să nu îi umileşti oferindu-le te miri ce pe produse pentru că majoritatea supravieţuiesc din vânzarea acestora, iar unele preţuri, mai ales cele ale suvenirurilor, sunt incredibil de mici. Plus că aceşti oameni sunt mari maeştrii artizani.

   În medina se află şi câteva terase pe clădiri de unde poţi privi de la înălţime forfota din jur dacă doreşti doar să te relaxezi. Eu nu am gustat nimic de la tarabele cu mâncare, însă am băut cel mai delicios suc de portocale proaspăt care acolo este mai ieftin decât apa. Bineînţeles că m-am oprit spre finalul plimbării la o doamnă pentru a-mi face damblaua şi mai exact, un tatuaj cu henna. Nu i-a ieşit cel mai frumos model dânsei, însă am rămas pentru că a fost tare drăguţă.

   Oraşul este incredibil de viu şi noaptea, mai ales în weekend. Barurile şi cluburile extravagante sunt de obicei pline. Când petreci foarte mult timp pe drumuri înveţi cum să mănânci bunătăţi ieftine, căci mesele servite doar în restaurante îţi fac ceva găuri în buzunare. Admit. În Maroc m-am îndrăgostit iremediabil de O’Tacos! Şi îmi mai e foarte dor de ceaiul de mentă incredibil de aromat şi total diferit faţă de ce cunoşteam până acum şi mai ales să gust din produsele culinare tradiţionale.

   Despre Marrakech aş spune mai multe, însă voi păstra şi pentru partea a-II-a. Am reuşit să stau vreo 3 zile în acest oraş pentru că am fugit spre nord (o zi am păstrat-o pentru întoarcerea spre aeroport). Aşadar, pentru a vă bucura de o experienţă marocană completă este musai să vă lăsaţi duşi de atmosferă şi să gustaţi aroma orientală. Mie mi-a priit şi abia aştept să ajung din nou.

   Ce v-ar încânta să vizitaţi în Marrakech? ☀️